|
|
|||
|
|||
marți, 30 august 2016
Colocviu şi seminar în terminologie
luni, 29 august 2016
Ziua recoltei
Noi, romanii, serbam candva, in alt secol si alta lume, umana nu
postumana, ziua recoltei ca aveam cu ce ne mandri. Hambare pline, rezerva de
stat plina. Camarile pline la cine muncea nu parazita pe fonduri de aiurea...
Acuma e alta lume...
Fotografie de Proorocu Angel Stelian
Acuma e alta lume...
Fotografie de Proorocu Angel Stelian
sâmbătă, 27 august 2016
marți, 23 august 2016
Eseu
MOTTO: Nu
mi-ar plăcea să fiu ţăran aici.
Nu
numai aici, niciunde.
James Clavell- Shogun
ESEU PRIVIND ISTORIA AGRICULTURII ROMÂNEŞTI
doctor
ing. Proorocu A. Angel
În afara mărturiilor arheologice, extrem de bogate, care atestă
vechimea ocupaţiilor agrare pe teritoriul românesc, opera poetului roman Ovidiu
rămâne una din primele dovezi transmise în acest sens.
Exploatarea din “agonisita sărmanului plugar” ( “Triste” III, 10v.
59-60) era mai ales din partea jefuitorilor de la Nord de Dunăre şi făcea
ţăranul să ţină “ cu o mână plugul, cu cealaltă arma.” ( “Triste” V, 10v.
23-24).
Intrată în circuitul literaturii universale imaginea din “Pontice I.8 –
V. 53 – 58 este poate prima care oglindeşte ocupaţia de bază a strămoşilor
noştri geţi:
“ Oh, ca să uit
durerea din inima mea tristă,
şi boiii
cei sarmatici I-aş pune eu la plug,
Aş învăţa şi limba
de care ei ascultă,
i-aş
îndemna din gură ca s-opintească-n jug.
De corn ţinându-mi
plugul în glie l-aş înfige,
aş arunca
sămânţa pe câmpul cel brăzdat.”
“Cei mai viteji şi cinstiţi dintre traci”, cum I-a numit Herodot, erau
foarte buni agricultori dar luptele permanente dintre triburile şi etniile
vecine I-au făcut să combine această îndeletnicire cu mânuirea armelor. Din
izvoare şi inscripţii sunt cunoscuţi burii (Muntenia), apulii ( zona Apullum),
sucii ( la vârsarea Oltului în Dunăre ), carpii (Moldova). Fiecare trib era
condus de un şef militar şi avea o aşezare centrală numită davă, apărată de
şanţuri şi palisade. Clasele sociale erau: nobilii (tarobostes), pileati
(lat.), oamenii de rând (comati) şi sclavii.
Priceperea în cultura cerealelor, creşterea vitelor, cultura viţei de
vie, le-a permis să aibă strânse legături comerciale cu cetăţile greceşti de la
Pontul Euxin.
Un rol civilizator şi pentru agricultură l-a avut cucerirea şi
stăpânirea romană ( 106 –271 ). În această perioadă pământul Daciei devine
“ager publicus”, împărţit sau arendat veteranilor, coloniştilor sau chiar unor
băştinaşi. Clasa stăpânitoare era formată acum din vârfurile coloniştilor
romani. Clasa de jos era formată din sclavi (proveniţi din rândurile populaţiei
autohtone sau aduşi dinafară) şi din populaţia liberă dar săracă.
Influienţa organizării superioare a romanilor a avut la început un rol
benefic deoarece a permis exploatarea bogăţiilor solului, deci formarea unui
inventar agricol calitativ superior, cunoştinţele populaţiei autohtone fiind
îmbogăţite de experienţa coloniştilor. Sunt menţionate de diferite izvoare
multe răscoale în anii 117, 118, 139, 143 şi 156 ceea ce atestă faptul că
populaţia autohtonă a opus rezistenţă noilor stăpânitori.
Acţiunile răsculaţilor conjugate cu cele ale dacilor liberi aliaţi cu
goţii au silit armata şi administraţia romană să părăsească Dacia în anul 271
în timpul împăratului Aurelian. Roma a mai menţinut o fâşie la nord de Dunăre
sub administraţia ei cam 200 de ani şi două provincii Dacia Ripensis şi Dacia
Mediterranea în sudul Dunării.
Majoritatea populaţiei romanizate a rămas pe teritoriile româneşti de
azi, moştenind limba şi influenţa civilizatoare a romanilor. În decursul a o
mie de ani s-a format poporul român, fenomen început printr-un act de eliberare
de sub una din cele mai perfecţionate forme de administraţie cunoscute în
istorie, aceasta a dus la formarea unui sistem social-economic caracteristic, obştea ţărănească.
Nimeni altul nu putea descrie obştile ţărăneşti la începuturi decât
marele savant Nicolae Iorga care
afirma că: "...românii n-au ştiut
însă în ţara lor decât de văile râurilor în jurul cărora ei mărgineau o ţară
mai mică: o ţară a Oltului lângă lungul râu harnic, o ţară a Crişului, a
Mureşului, un ţinut al Someşului, al Târnavelor acolo unde străinii găsise un
Ardeal. Ţara Bârsei lângă culmile Carpaţilor unde se strecura un râuleţ de
munte, ţara Haţegului după numele ce a trebuit sa aibă alta data Streiul de
azi. Apoi dincoace de culmile muntelui şi o ţară a Jiului, o ţară a Moldovei şi
aşa se va mai fi zis si altora fiecare după puterea neadormita a răului său.
În toată
Ţara Românească, şi lângă o apă şi lângă alta erau sate statornice şi stâne
schimbătoare. Satul se ascunde în văile păzite, care nu se văd, în hăţişul
bălţilor care taie drumul străinilor; ici şi colo în muntele înalt, până la
care nu poate răzbate decât cine-l cunoaşte bine; în şes, aproape de râuri
satele se făceau una cu pământul, coborându-se în peşterile bordeielor, sau se
răzimau de frunzişul apărător al pădurii fără drumuri. Ele aveau o bisericuţa
de lemn şi un popă care ştia ce este o carte şi învăţase să citească şi uneori
chiar să scrie, şi un scaun de judecată pentru pământ şi moştenire mai ales,
căci în alte împrejurări pedeapsa hoţului ştia s-o dea păgubaşul, pedeapsa
ucigaşului o săvârşeau rudele mortului. Judeţul acesta îl ţinea bătrânul jude zis
vatman în unele părţi aproape de ruşi şi cinstit uneori pretutindeni cu titlul
de cnez, domn. Hotărârea lui şi a juraţilor care îl înconjurau era totdeauna
părintească pentru că părţile veneau înaintea scaunului său de pajişte erau tot
rude mai tinere, satul întreg având totdeauna acelaşi strămoş de la care
rămăsese pământul, împărţit numai între cât se găsea de nevoie, şi înfăţişat în
toate drepturile sale de acest jude sau vataman pe care îl învăţase viaţa."
Pe
la 1330 când Bogdan “descăleca” în Moldova, o parte din juzi deveniseră deja
boieri iar alte moşii sunt date căpitanilor şi credincioşilor domnitorului. Cel
care a reuşit o analiză mai obiectivă şi mai atentă a perioadei istorice de
până la 1850 pentru agricultura românească a fost Nicolae Bălcescu, un mare gânditor şi om de stat care a ridicat
problema proprietăţii în agricultură într-o perioadă de puternice mişcări
sociale în întreaga lume dar care la noi datorita intervenţiei imperiului
otoman a trebuit sa mai aştepte o jumătate de secol. Lucrarea sa "Despre
împropietărirea ţăranilor" justifică faptul că o bună perioada de timp
centrul universitar agricol din Bucureşti s-a numit Institutul Agronomic
Nicolae Bălcescu.
Date
interesante aflăm însă şi din opera lui B.P.
Haşdeu atât sub aspectul terminologiei agrare dar şi unele idei originale.
Adept al tezei ilustrate şi prin dovezi lingvistice că agricultura la români a
apărut şi s-a dezvoltat sub influienţa slavă (sârbească), la început în zona
dintre Olt şi Timiş, extinzându-se apoi în toată Dacia Traiana după secolul al
VII-lea. “În secoli XIV-XV Muntenia avea deja agricultură dar era încă prea
departe de a fi o ţară agricolă. Plugăria ocupa atunci la noi prin importanţa
relativă abia al patrulea loc în venitul fiscal:
1) “ oieritul “ sau
zeciuiala la oie;
2) “ porcăritul “ sau
zeciuiala la porci;
3) “ albinăritul “
sau zeciuiala la stupi;
4) “ căblăritul “ sau
zeciuiala la cereale;
5) “ vinăritul sau
zeciuiala la vinaţuri.
Această ordine din
hrisoavele lui Mircea cel Mare se schimbă în primii ani ai secolului al
XVII-lea:
1) “ capitaţiunea “;
2) “ zeciuiala de la
cereale şi fâneţe “;
3) “ zeciuiala de la
albine “;
4) “ zeciuiala la oie
şi porci “;
“Un act de la
marele Mircea din 1387 ni permite a aproximativamente pentru finea secolului
XIV producţiunea de grâu a districtului Gorgiu numit atunci jaleş după părâul
cu acelaş nume. Prin acel act principele cedează monastirii Tismana întreaga
zeciuială de grâu ce se cuvenea din Gorgiu şi anume 400 căble.” Din calculele
autorului la 1873 se producea în aceeaşi zonă de 20 de ori mai mult ca în epoca
lui Mircea cel Bătrân.
“Născută după anul
700, agricultura noastră rămâne în faşă alţi şapte secoli până la 1400 şi chiar
mai încoace, muntenia întreagă producând abia vre-o 40 sau 50.000 kile de grâu,
poporul nutrindu-se cu mei şi nici o cereală nefiind exportată undeva peste
hotare…”
Marii cronicari şi Dimitrie Cantemir,
datorită spiritului de castă în care au fost educaţi nu au putut avea o poziţie
pur obiectivă faţă de ţărănime.
Cu toate că a fost
concepută în limba latină şi poate de aceea Descrierea Moldovei apărută pe la 1716, este una din primele
lucrări academice în care se descriu principalele domenii ale agriculturii din
acele vremuri:
"seminţele care nu încolţesc în munţi din pricina aerului rece, rodesc
atât de frumos pe câmpii, încât în anii bogaţi grâul dă locuitorilor de 24 de
ori sămânţa semănată, secara de 30 de ori, orzul de 60 de ori, meiul dă de 300
de ori, lucru de necrezut pentru cel ce nu vede cu ochii lui...Meiul creşte în
Moldova de Jos, nu se poate mai frumos (de aceea oamenii din ţara mea au o
zicală: meiul din Moldova de Jos şi merele din Moldova de Sus n-au coajă). Ei
îl cojesc şi îl macină, îl fac pită şi o mănâncă până nu se răceşte, adeseori
cu unt.
Nu se
găsesc grădini cu pomi roditori, ci păduri întregi de pomi cu roadă. În părţile
muntoase pomii cresc de la sine; pe câmpie însă trebuie sădiţi şi din această
pricină dau roade cu atât mai gustoase.
Prinosul
de poame este atât de mare încât leşii, când năvăleau pe vremuri în Moldova
socoteau că nu mai e nevoie să-şi aducă merinde, fiindcă poamele, de care ţara
are din belşug îndestulau toată oastea...Toate celelalte bogăţii ale pământului
le întrec viile alese, înşiruite pe o lunga fâşie între Cotnari şi Dunăre; sunt
aşa de rodnice încât un singur pogon, care e o suprafaţa pătrata de 24 de
stânjeni, dă adesea 4 pana la 5 sute de măsuri de vin, socotită la 40 de
litri.... Vinul de Cotnar are o culoare cu totul deosebită, pe care nu o
găseşti la alte vinuri, şi anume este verzui şi, cu cât îmbătrâneşte, cu atât
culoarea lui se face mai verde... Aceste vii nu sunt de folos numai
locuitorilor ţării, pentru nevoile lor, căci preţul scăzut al vinului trage
aici neguţători ruşi, leşi, cazaci, ardeleni si chiar unguri care duc la ei in
ţară, an de an mai mult vin, chiar dacă acesta nu-l întrece pe al lor. Cu
păduri Moldova este dăruita din belşug, atât cu lemn de lucru, cât şi cu lemn
de foc şi pomi cu roadă."
G. Zane prezintă şi alţi autori care au
abordat în germană sau franceză aspecte legate de agricultura românească.
Dintre români cităm: I.H. Rădulescu,
N. Suţu, D. Bolintineanu, P. Opran, A.
Golescu, G. Petrescu, E. Creţulescu, C.
Boierescu, Al. Moruz etc.
Exista pentru
poporul român o caracteristică unică, aceea că leagănul civilizaţiei şi
culturii sunt puternic legate de lumea satului. De aceea şi astăzi s-au păstrat
obiceiuri care sunt legate de principalele activităţi agrare, care se suprapun
armonios ritualurilor religioase, poate de aceea la noi nu au existat conflicte
majore pe plan religios şi etnic, aici fiind un exemplu de convieţuire de sute
de ani, asimilarea unor experienţe şi obiceiuri făcându-se firesc, o data cu
asimilarea fizică. Evident aceasta nu a exclus impactul dramatic avut asupra
poporului nostru de marile evenimente cum ar fi războaiele şi politicile
expansioniste ale marilor imperii. Daca in vestul Europei asezarile umane erau
intarite cu ziduri puternice, pentru romani natura era singura pavaza,
invadatorii care oricum ar fi reusit cu tehnica vremii sa strapunga astfel de
amenajari gaseau asezarile distruse de proprii locuitori care se ascundeau aiurea
pana la trecerea navalitorilor. Natura darnica a arealului romanesc facea
posibila aceasta strategie, poate de aceea manastirile si satele romanesti sunt
pastratoare a atator mancaruri si leacuri
obtinute dintr-o mare diversitate de plante si animale.
Înainte de a ne
ocupa de opera lui N. Bălcescu trebuie să menţionăm că prin intermediul unui
plagiator opera lui a stat la baza uneia din tezele lui Karl Marx privind
supramunca în agricultură pe care acesta a exemplificat-o cel mai elocvent în
Principate unde în urma unui fenomen complex social-politic prin înfiinţarea
Regulamentului Organic ţăranii deposedaţi în timp de pământ devin liberi dar
obligaţi să muncească pe pământul marilor latifundiari deveniţi prin acest act
liberal proprietari absoluţi. Ceva ce seamana cu democratia de astazi...Astfel
atunci când în alte zone ale Europei agricultura intra într-o eră nouă,
premodernă, aici legile noi create asupresc şi mai mult ţărănimea.
“ Mica proprietate
a fost pradă pentru domni, boieri şi călugări. Ei au făcut totul ca să despoaie
pe ţăran; clerul şi comunităţile religioase şi-au dat mâna cu boierii. Palatul
şi biserica au organizat vânătoare de moşneni; de la nimic nu s-au dat înapoi;
silnicia făţişe, procese nedrepte, strâmbătăţi, falsificări şi furtul de
documente, totul a fost folosit. Deposedarea moşneanului a fost ridicată la
rangul de sistem de guvernământ şi urmărită cu înverşunare, cu o străşnicie
care ne-ar face să ne îndoim de cele întâmplate, dacă cursa după pământul
ţărănesc n-ar continua şi azi cu aceleaşi mijloace şi în virtutea aceluiaşi
sistem tradiţional.” Nicolae Bălcescu
“Question
economique des Principautes danubieennes” - 1850.
Referitor la perioada fanariotă: “boierii
exploatează şi despoaie în numele proprietăţii, fanarioţii despoaie şi
exploatează în numele statuluui” ibidem p. 58 - citat de G.Zane.
În lucrarea “Despre împropietărirea ţăranilor”
Nicolae Bălcescu arată că “cea mai grea, cea mai delicată şi…aceia care a iscat
mai multe patimi în ţară…, a face pe ţăran proprietar.”
Autorul arată că o
măsură bună are trei scopuri:
-
naţională;
-
morală şi dreaptă;
-
folositoare tuturor.
Sub primul aspect
el consideră că e singurul mijloc de scăpare pentru o ţară slabă şi născândă ca
a noastră, singurul remediu de a avea o patrie tare şi strânsă ”… altfel apără
un lucrător patria sa, altfel un proprietar.” Proprietarii: “ stare, familie,
fericire, toate acestea se află concentrate în vâlcelele lor, în vetrele lor,
a-i goni de acolo va să zică a le compromite interesele, a-i ruina.”
Lucrătorii: “ patria este acolo unde-şi pot scoate pâinea lor din toate zilele
şi sunt mulţumiţi numai ziua de mâine să le fie asigurată.”
“…orice naţie în
ce priveşte interesele dinăuntru e… mai în voia ei, traiul ei cel mai bun e mai
întins, posedă cu un grad mai înalt ideile de ordine şi de moralitate când cei
mai mulţi din naţionalii ei sunt proprietari decât lucrători sau simpli
arendaşi…”
Rădăcinile
tradiţiei ştiinţei agricole moderne româneşti pornesc din perioada interbelică,
o perioadă foarte propice cercetării şi producţiei agricole care a fost
dominată de “Marea Enciclopedie Agricolă” apărută în perioada 1938 - 1943,
lucrare care atestă nivelul atins de ştiinţele agricole în România la acea
vreme şi de valoarea specialiştilor români din acea perioadă.
Dicţionarul Explicativ al Limbii Romane apărut la Editura Academiei R.S.R.
în anul 1975 defineşte agricultura astfel:
agricultura, agriculturi, s. f. 1.Cultivare a pământului. 2. Ramură a producţiei materiale care are ca
obiect cultura plantelor şi creşterea animalelor în vederea obţinerii unor produse
alimentare şi a unor materii prime; totalitatea lucrărilor şi a metodelor
întrebuinţate în acest scop.(franceza agriculture, latină agricultura)
A
discuta, mai ales astăzi când la agricultură "se pricepe" toată lumea
şi când roadele acestei priceperi se văd în starea de fapt a acestui domeniu de
activitate, cu studenţii agronomişti de astăzi despre tezaurul ştiinţific
agricol românesc, este după părerea mea o datorie de onoare, la fel cum a
continua mai ales acum în condiţiile economico-sociale atât de dificile
strădania înaintaşilor, este, poate singura cale a adevăratului progres.
Tineretul unui popor care nu-şi cunoaşte tradiţiile, cultura şi dezideratele
generaţiilor dinainte nu poate să treacă demn prin încercările la care este
supus, nu are viitor.
Condiţiile
în care s-a dezvoltat poporul nostru, natura darnică, au făcut ca practic pe
teritoriul românesc să se cultive un sortiment foarte variat de plante, parte
din ele au asigurat şi condiţii pentru creşterea unui număr mare de specii de
animale.
Experienţa
de veacuri a poporului român a fost preluată de o seamă de mari personalităţi
ale ştiinţei agricole, dovadă fiind existenta unui for academic în domeniu, a
unor centre de învăţământ universitar agricol în marile centre de profil din
ţară.
În actualele condiţii când mijloacele
tehnice au avansat atât de mult se impune transpunerea informaţiilor acumulate
de generaţii în bănci de date care să devină accesibile tuturor categoriilor de
beneficiari interesaţi, astfel să se ajungă la o agricultură românească
eficientă şi efectuată în toate etapele, de la pregătirea terenului până la
livrarea spre consumator a produsului finit, după cele mai moderne tehnologii
şi având o eficienţă economică maximă.
Nu
putem concepe prezentarea de faţă fără o scurtă trecere în revistă a unor etape
prin care a trecut ştiinţa agricolă românească.
Într-o
lucrare care are ca temă terminologia nu se poate să nu se amintească opera lui
Bogdan Petriceicu Haşdeu al cărui nume este legat de “Dicţionarul limbei istorice şi poporane a românilor”, “Etymologicum
magnum romaniae”, prima abordare de acest gen la solicitarea Academiei
Române, astfel anul 1884 este anul de la care se poate vorbi de un început al
muncii de inventariere a tezaurului lingvistic românesc la un asemenea nivel.
Acestea
au fost începuturile, a urmat o pleiadă de generaţii de savanţi care abordând
ştiinţific numeroasele discipline agricole au contribuit la formarea tezaurului
românesc în acest domeniu.
Evoluând
în timp s-a ajuns la crearea următoarelor forme de lucrări ştiinţifice
agricole:
1. Tratate
de specialitate:
- generale ex.:
- I. Alecu colab. Management in agricultura Ed. Ceres
1997,etc.
- Gh. Bâlteanu
colab. Fitotehnie Ed. Didactica si
Pedagogica Bucureşti 1979
- Gh. Boguleanu
colab. Entomologia agricolă Ed. Didactică
şi Pedagogică Bucureşti 1980,
- I. Ciobanu Morfologia plantelor Ed. Didactică şi
Pedagogică Bucureşti 1965
- I. Comes, colab. Fitopatologie Ed. Didactică şi
Pedagogică Bucureşti 1982
- C. Deaconescu,
colab. Topografie si desen tehnic Ed.
Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1979
- Ene Mircea Entomologia forestieră Ed. Ceres 1971
- I. Hodişan, I. Pop
Botanică sistematică Ed. Didactică şi
Pedagogică Bucureşti 1976,
- T. Martin Viticultura Ed. Agro - Silvică 1960
- Tr. Neagu colab. Tractoare şi maşini horticole Ed. Didactică
şi Pedagogică Bucureşti 1982,
- A. Negrilă, colab.
Pomicultura si Viticultura Ed.
Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1980
- E.G. Negulescu,
Al. Săvulescu Dendrologie Ed. Agro -
Silvică 1965
- E. Nicolau, colab.
Ergonomia şi aplicaţiile ei în
agricultură Ed. Ceres 1974
- Ioan Paul Diagnostic morfopatologic veterinar Ed.
Ceres 1982
- E. Puşcaru
Soroceanu, A. Popova Cucu Geobotanica
Ed. Ştiinţifica 1966,
- Puiu Ştefan Pedologia Ed. Ceres 1980
- A. Simionescu,
colab. Dăunătorii pădurilor, cunoaştere,
prevenire, combatere Ed. Ceres 1971
- V. Sonea, colab. Floricultura Ed. Ed. Didactică şi
Pedagogică Bucureşti 1979
- V. Ştefan, colab. Îmbunătăţiri funciare Ed. Didactică şi
Pedagogică Bucureşti 1981
- Toma Dragoş,
colab. Tractoare agricole Ed.
Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1978
- Uldis Viesturs
colab. Biotehnologie, agenţi
biotehnologici, tehnologii, aparatură Ed. Ceres 1991,
generale si speciale ex.:
- Ion Ceauşescu
colab. Legumicultură generală şi specială
Ed. Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1980,
- M. Oşlobeanu
colab. Viticultură generală şi specială
Ed. Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1980,
- M. Popescu Pomicultura generală şi specială Ed.
Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1982 etc.
- V. Sonea colab., Arboricultura ornamentală şi arhitectura
peisageră Ed. Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1982,
- anumite domenii ex.:
- Tratat de zoologie agricolă, Ed. Academiei R.S.R. 1982
- T. Crăciun Genetica plantelor horticole Ed. Ceres 1981
- I. Căzăceanu
colab. Ameliorarea plantelor horticole si
tehnică experimentală Ed. Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1982
- Florea Gruia
colab. Cultura Porumbului Redacţia de
Propagandă Tehnică Agricolă 1986 etc.
- V. Ionuţ, Gh.
Moldoveanu Tehnologia reparării şi
fiabilitatea utilajului agricol, Ed. Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1982
- Niţescu E., Leu D.
Tehnologia drenajului orizontal pentru
amenajările de îmbunătăţiri funciare Ed. Didactică şi Pedagogică Bucureşti
1990
- I. Potec colab. Tehnologia păstrării si industrializării
produselor horticole, Ed. Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1983,
- N. Şarpe
Combaterea integrată a buruienilor din culturile agricole Ed. Ceres 1987,
- V. Sonea Mirobolanul Ed. Academiei R.P.R. 1957
2. Lucrări
practice:
- Aurel Dan, colab.
Soiuri şi hibrizi de plante agricole cultivate în România vol. I-III Ed. Ceres
1984
- D. Davidescu, V.
Davidescu Potasiul în agricultură Ed. Academiei R.S.R. 1979
- Ion – Nelu Leu
colab. Măsurători terestre pentru
agricultură Ed. Ceres 1990
- I. Nicolaescu Irigaţii prin scurgere la suprafaţa Ed. Ceres 1981
- D.D. Oprea Lucrări practice de Viticultură Ed.
Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1965
3.
Memoratoare:
- Gh. Bălteanu colab. Memorator pentru producţia vegetală Ed.
Agrosilvică Bucureşti 1966
4.
Determinatoare:
- M. Alexan colab. Flora medicinală a României Ed.
Ceres 1992
- Al. Beldie Flora României, determinator ilustrat al plantelor vasculare, vol.
1-2, Ed. Academiei R.S.R. 1979
-
V.
Ciocârlan Flora Ilustrată a României,
vol. 1-2, Ed. Ceres 1988.
-
V.
Ciocârlan Flora Deltei Dunării, Ed.
Ceres 1994
- V. Ciocârlan, C.
Chirilă Determinatorul buruienilor din
culturile agricole, Colecţia Practicum Ed. Ceres Bucuresti 1982
5. Agende:
- D. Davidescu, V. Davidescu Agenda Agrochimică Ed. Ceres Bucureşti
1978
6. Ghiduri:
- Gh. Burlacu
Valoarea nutritivă a nutreţurilor, normele de hrană şi întocmirea raţiilor-ghid
pentru întocmirea raţiilor furajere Ed. Ceres Bucureşti 1983
- E. Docea V.
Severin Ghid pentru recunoaşterea si
combaterea bolilor plantelor agricole
vol. 1-2, Ed. Ceres 1991
- M. Georgescu
colab. Ghid pentru meseria de viticultor
Colecţia Practicum Ed. Ceres Bucuresti 1986
- IV. Grecu Îndrumătorul pepinieristului viticol
Colecţia Practicum Ed. Ceres Bucuresti 1980
- N. Lupşa St.
Bălănescu Călăuza horticultorului
Colecţia Practicum Ed. Ceres Bucuresti 1979
- M. Mihalache
colab. Ghid pentru meseria de legumicultor
Ed. Ceres Bucuresti 1985
7. Manuale:
- Manualul
inginerului agronom Editura Tehnică 1956
- Manualul inginerului agronom Editura
Agrosilvică 1959
- Manualul inginerului agronom vol I si II,
Editura Agrosilvică 1967
8. Dicţionare si enciclopedii:
- C.
Constantinescu Plantele medicinale în
apărarea sănătăţii Recoop 1978
- I.F. Radu Terminologie folosită în
procesul valorificării legumelor şi fructelor Redacţia revistelor agricole
îndrumări tehnice nr. 14 din 1974
- Maliţa T. colab. -Glosar rus-român de agronomie şi
horticultură -1965.
- Pume N., Magnetki A.- Dicţionar agricol în 8 limbi ( bulgară,
cehă, engleză, germană, poloneză, română, rusă şi ungară ) Ed. Agro-silvică
Bucureşti 1975.
- Oprescu S. Vocabular minimal franco-român de horticultură, agronomie si zootehnie
1975.
- Haensch G. Dicţionar de agricultură (germană, engleză, franceză, spaniolă şi
rusă) Ed. Agro-silvică 1975.
-
Manoliu G. colab. Dicţionar
agricol român-maghiar, maghiar - român Ed. Ceres 1980
- N. Paşcovici, R.
Vlad – Liteanu, Dicţionar de silvicultură şi industria lemnului german român
Ed. Tehnică 1983
- Bujor O., Alexan
M. Plantele medicinale si aromatice de la
A la Z Ed. Recoop 1982.
- Boeru S. Dicţionar de îmbunătăţiri funciare ,
vol. 1şi 2, Ed. Ceres 1987,
-
Dinu I. Colab. Dicţionar Enciclopedic de
Zootehnie Ed. Ceres 1983.
-
Baicu T. colab. Mică Enciclopedie
Agricolă ( 1820 termeni) Ed. ştiinţifica şi Enciclopedică Bucureşti 1988.
-
Pricop G. colab. Dicţionar de
îmbunătăţiri funciare Ed. Ceres 1988.
-
Gorodea G. Dicţionar de viticultură
Ed. Ceres 1988.
-Preda M. Dicţionar dendro-floricol Ed.
Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti 1989 etc.
9. AMPELOGRAFIA
R.P.R, Ed. Academiei R.P.R. 1959
10. POMOLOGIA R.P.R., Ed. Academiei
R.P.R. 1963
11. ATLAS BOTANIC
I. Simionescu Ed.
Cartea Romanească 1933
L. Popovici, colab. Ed. Didactică şi
Pedagogică Bucureşti 1994,
12. ANALE editate de Institutele de cercetare din
agricultură
13. BULETINE INFORMATIVE editate de
Institutele de cercetare din agricultură, compartimente tehnice din ministere
şi alte instituţii de profil. Ex.:
- Norme tehnologice privind
recepţionarea, depozitarea, conservarea si batozarea porumbului ştiuleţi Redacţia
revistelor agricole 1982
- Cartea tehnica a
agricultorului:
- Cereale, plante tehnice, culturi
furajere, plante medicinale şi aromatice Redacţia de
propagandă tehnică agricolă 1987
- Legume si cartofi Redacţia de
propagandă tehnică agricolă 1987
- Pomi, arbuşti fructiferi, căpşunul si
viţa de vie Redacţia de propagandă tehnică agricolă 1987
14. CURSURI SI LUCRARI PRACTICE de uz intern
editate de universităţile de profil.
15. ZIARE SI
REVISTE ex.: Revista de Horticultură,
Agricultura, etc.
16. LUCRARI DE PROPAGANDA SAU INDRUMARE:
- C. Alexandrescu
Îndreptar de limba engleza pentru agronomi Ed. Ceres 1984,
- Agricultura României 1944-1964 Ed. Agro-silvica
Bucuresti 1964.
- C. Beratlief, Gh.
Boguleanu Dăunătorii produselor
agroalimentare din depozite Ed. Ceres 1975
- A. Blidaru Instalaţii de pompare pentru agricultură
Colecţia Practicum Ed. Ceres 1984
- I. Boitor Profilaxia tulburărilor de reproducţie la
animalele de ferma Colecţia Practicum Ed. Ceres 1975
- N. Cepoiu Înfiinţarea unei plantaţii pomicole
Colecţia biblioteca gospodarului agricol Ed. Ceres 1994
- V. Ciochia colab. Protecţia sfeclei de zahăr Ed. Ceres
1980
- I. Costin Cartea Morarului Ed. Tehnica 1988
- I. Dincă Economia
forestieră a ţărilor europene Ed. Ceres 1972
- M. Dumitrescu
colab. Tehnologia producerii seminţelor
şi a materialului săditor la plantele legumicole Ed. Ceres 1977
- T. Federean Reproducţia la porcine Ed. Ceres 1974
- E. Florescu Producerea răsadurilor de legume în
gospodăriile populaţiei Colecţia biblioteca gospodarului agricol Ed. Ceres
1992
- M. Georgescu L.C.
Dejeu Lucrări şi operaţii în verde la
viţa de vie Colecţia biblioteca gospodarului agricol Ed. Ceres 1993
- M. Georgescu L.C.
Dejeu Tăierea viţei de vie Colecţia
biblioteca gospodarului agricol Ed. Ceres 1992
- N. Grumeza, colab.
Prognoza şi programarea aplicării udărilor în sistemele de irigaţii Ed. Ceres
1989
- Gh. Lefter N.
Minoiu Combaterea bolilor si dăunătorilor
speciilor pomicole seminţoase Ed. Ceres 1990
- N. Mateescu Producerea ciupercilor Colecţia
Practicum Ed. Ceres 1982
- Maurice Maeterlich
Viaţa albinelor Ed. Apimondia 1976
- Gh. Mănoiu
Marketingul calitatea şi competitivitatea produselor agroalimentare Ed. Ceres
1980
- Gh. Mănoiu Sisteme
economico-tehnologice in producţia vegetală Ed. Ceres 1987
- E. Mureşan, colab.
Tehnici de histologie normală si
patologică Colecţia Practicum Ed. Ceres Bucureşti 1974
- N.I. Niculescu, D.
Teaci, Progresul tehnic în agricultură şi industria alimentară Ed. Ceres 1988,
- Gr. Obrejanu, Al.
Măianu Pedologie ameliorativă Ed.
Agro-silvică 1966
- C. Ruxanu, Gh.
Stan Mecanizarea lucrărilor în
pomicultură Ed Ceres 1979
- Bucur Şchiopu Gospodăriile Agricole de Stat Ed.
Politică 1966
- V. Tudor Îngrăşarea ovinelor Colecţia Practicum
Ed. Ceres 1978
- P. Varga Producerea furajelor ghid practic
Colecţia biblioteca gospodarului
agricol Ed. Ceres 1993
- P. Vidraşcu G,
Teodorescu Crizantema Ed. Ceres 1993
- C. Chiriţă Normarea tehnică a muncii în agricultură
Colecţia Practicum Ed. Ceres 1977
- Gh. Chinţescu Produse lactate tradiţionale Colecţia
Ştiinţa, tehnică pentru toţi Ed. Ceres 1988
- I. Vancea
Creşterea porumbeilor pentru carne Colecţia Ştiinţa tehnică pentru toţi Ed.
Ceres 1986
- V. Rojanschi Alimentarea
cu apă la punct de răscruce Colecţia Ştiinţa, tehnica pentru toţi Ed. Ceres
1983
- N. Botnariuc
Genofondul şi problemele ocrotirii lui Colecţia Ştiinţa pentru toţi, Ed. Ştiinţifică şi
enciclopedică 1989
- I. Dinu Folosirea
energiei solare în fermele zootehnice Colecţia Ştiinţa, tehnica pentru toţi Ed.
Ceres 1982
- P. Diaconu Să
descifrăm tainele eredităţii Colecta Ştiinţa, tehnica pentru toţi Ed. Ceres
1984
- V. Nedelciuc
Factorii care influenţează calitatea carcasei şi a cărnii la porcine Colecţia
Ştiinţa, tehnica pentru toţi Ed. Ceres 1982
- M. Alboiu Peştele
oceanic, specii, caracteristici, reţete, Colecţia Ştiinţa, tehnica pentru toţi
Ed. Ceres 1992
- E. Dimitriu colab.
Ultrasunetele – posibilităţi de utilizare în industria alimentară şi biologie
Ed. Ceres 1990
- D. Davidescu, V.
Davidescu Chimizarea agriculturii, Colecţia Ştiinţa, tehnică pentru toţi Ed.
Ceres 1984
- Mari Ann Drobotă
Cultura smochinului în gospodărie Colecţia Ştiinţa, tehnica pentru toţi Ed.
Ceres 1986
- C. Bordeianu
Performanţe în zootehnie Colecţia Ştiinţa, tehnica pentru toţi Ed. Ceres 1984
- M. Pătraşcu
Noutăţi în manipularea informaţiei genetice Colecţia Ştiinţa, tehnica pentru
toţi Ed. Ceres 1983
- V. Teodoru Rolul iodului în sporirea producţiei de
lapte Colecţia Ştiinţa, tehnica pentru toţi Ed. Ceres 1983
- Gh. Sălajan Polenul de porumb, biostimulator
Colecţia Ştiinţa, tehnica pentru toţi Ed. Ceres 1984
- V. Voican Solarii
şi răsadniţe în gospodărie biostimulator
Colecţia Ştiinţa, tehnica pentru toţi Ed. Ceres 1983
- V. Diaconescu Grădini botanice din România Colecţia
Ştiinţa, pentru toţi, Ed. Ştiinţifica şi enciclopedică 1985
- E. Holban Frigul şi alimentaţia biostimulator Colecţia Ştiinţa, tehnica
pentru toţi Ed. Ceres 1982
- Doina Liliana Toma
colab. Planta - Uzina vie biostimulator Colecţia Ştiinţa, tehnica
pentru toţi Ed. Ceres 1988
- A. Amăriuţei Păstrarea florilor tăiate biostimulator Colecţia Ştiinţa, tehnica
pentru toţi Ed. Ceres 1987
- F. Lupescu Cum altoim pomii biostimulator Colecţia Ştiinţa, tehnica pentru toţi Ed. Ceres 1988
- C. Mihăilescu Ce ştim şi ce nu ştim despre animale biostimulator Colecţia Ştiinţa, tehnica
pentru toţi Ed. Ceres 1992
- V. Slonovschi Plante cunoscute şi totuşi…necunoscute biostimulator Colecţia Ştiinţa, tehnica
pentru toţi Ed. Ceres 1984
- N. Mateescu Cultura bureţilor biostimulator Colecţia Ştiinţa, tehnica pentru toţi Ed. Ceres 1985
- L. Beriş, I. Petcu
Hibridarea, metodă de ameliorare a
suinelor Colecţia perspective Ed. Ceres 1974
- D. Davidescu
colab. Din secretele florilor
Colecţia Caleidoscop Ed. Ceres 1992
- V. Filip Alergia
produsă de plante, animale si pesticide Colecţia Caleidoscop Ed. Ceres 1983
- N. Barabas
Pasiunea mea - acvaristica Colecţia
Caleidoscop Ed. Ceres 1983
- Laura Sigarteu
Petrina Ikebana – Arta aranjării florilor Colecţia Caleidoscop Ed. Ceres 1972
- E. Şelaru Florile
din grădina mea Colecţia Caleidoscop Ed. Ceres 1975
- St. Deleanu Păsări
exotice de décor Colecţia Caleidoscop Ed. Ceres 1980
- E. Rusu Preparate
culinare din carne de pasăre Colecţia Caleidoscop Ed. Ceres 1978
- T. Grăneanu
Conserve din legume şi fructe Colecţia Caleidoscop Ed. Ceres 1984
- St. Deleanu, D.
Radu Păsări de apartament Colecţia Caleidoscop Ed. Ceres 1972
- N. Tăutu Stănescu
Conservarea fructelor pentru iarnă Colecţia Caleidoscop Ed. Ceres 1978
- E. Candea
Dăunătorii legumelor şi combaterea lor Ed. Ceres 1984
- V. Nesterov Fumul
şi utilizarea lui în gospodărie Colecţia Caleidoscop Ed. Ceres 1987
- V. Brote Preparate
culinare din carne Colecţia Caleidoscop Ed. Ceres 1994
- A. Vasilca
Mozăceni Plantele indigene în tratamentul bolilor de piele şi în cosmetică
Colecţia Caleidoscop Ed. Ceres 1992
- O. Bujor Plantele
în elixirele dragostei Colecţia Caleidoscop Ed. Ceres 1993
- T. Catelly
Cartoful, banalitate sau miracol? Colecţia Caleidoscop Ed. Ceres 1987
- F. Scrieciu
Arendarea bunurilor agricole Ed. Tehnica Agricola 1994
- T. Baicu Tratarea
seminţelor împotriva bolilor sau dăunătorilor Ed. Ceres 1971
- I. Cârnu colab.
Sporirea producţiei vegetale prin polenizare cu ajutorul albinelor Ed. Ceres
1982
- V. Dankanits
Folosirea raţionala a fosforului în fertilizarea solului Ed. Ceres 1971
- G. Mihaescu Fructele în alimentaţie, bioterapie şi
cosmetică Ed. Ceres 1994
- M. Berca Optimizarea tehnologiilor la culturile
agricole Ed. Ceres 1999
- A. Gherghi, colab.
Îndrumător pentru valorificarea fructelor
în stare proaspăta Ed. Ceres 1980,
- J. Valnet Tratamentul bolilor prin legume, fructe si
cereale Ed. Ceres 1991.
- M. Berindei,
colab. Mecanizarea lucrărilor în
producţia de cartof Ed. Ceres Bucuresti 1982
- V. Blidaru, V.
Dobre Raţionalizări în irigaţii şi
drenaje în cadrul amenajărilor hidrotehnice complexe vol. I si II, Ed.
Ceres Bucureşti 1991
- M. Botez, colab.
Cultura arbuştilor fructiferi Ed. Ceres Bucureşti 1984
- L. Ioancea I.
Katherin Condiţionarea şi valorificarea
superioară a materiilor prime animale în scopuri alimentare-tehnologii şi instalaţii
Ed. Ceres Bucureşti 1989
- Tr. Dumitrescu,
Ig. Tăbăcaru Investiţiile în silvicultură
Ed. Ceres Bucureşti 1971
- I. Dona Politici agrare USAMV 1999
- A. Băltăreţu
Fructele pământului Ed. Albatros 1987
- A. Băltăreţu
Florile parfum şi culoare Ed. Albatros
1980
- M. Opriş
Milenarele întâmplări ale plantelor medicinale Ed. Albatros 1990
- St. V. Purcelean,
T. Cocalcu Cultura speciilor lemnoase ornamentale Ed. Agro-silvică 1969
- Gh. Drobotă colab.
Cultura Prunului Ed. Ceres Bucuresti 1991
- Mladin Gh., Mladin
Paula Cultura arbuştilor fructiferi pe spatii restrânse Ed. Ceres Bucureşti
1992
-
Gr. Mihăescu Fructele în alimentaţie,
bioterapie si cosmetică Ed. Ceres Bucuresti 1992
Această
succintă prezentare nu semnalează decât o parte infimă din lista publicaţiilor
apărute dealungul timpului, la care se adăuga cursurile tipărite în centrele
universitare, lucrările de doctorat şi de diplomă a mii de absolvenţi, etc. Se
impune o inventariere a acestui tezaur şi mai ales o transpunere modernă a
informaţiilor pe care acesta le conţine, singura cale fiind prin aplicarea
sistemelor moderne puse la îndemâna de terminologie.
Studiul
terminologiei este necesar datorita dezvoltării fără precedent a ramurilor
ştiinţelor agricole, a specializării şi apariţiei multor noţiuni noi, a clarificării
diferenţei dintre limbajul general şi limbajul specializat, aflat in permanentă
schimbare prin preluarea unor termeni o dată cu importul de tehnologii, tehnici
şi instalaţii sau a unor concepte noi ca în cazul protecţiei mediului,
ecologiei, marketingului etc.
Din
acest punct de vedere rezultă faptul că terminologia este o ştiinţa dinamică,
în continuă transformare, dezvoltare şi perfecţionare.
Ca o dovada a spiritului creator al
agricultorilor şi savanţilor agronomi români stau mărturie cuvintele din
“Lămurirea” care prefaţează Marea Enciclopedie Agricolă în care C. Filipescu
arăta:
“Orice ţară cu
pretenţii de civilizaţie trebuie să aibă în zestrea ei culturală printre
celelalte scrieri de specialitate şi o Enciclopedie agricolă. România nu avea o
atare operă. Ţară agrară cu puternice tendinţe de progres şi cu necesităţi
vitale de a-şi îmbunătăţi agricultura pentru care se fac eforturi lăudabile era
lipsita de lucrarea ei de bază indispensabilă
oricărui om legat cât puţin de această îndeletnicire.
Ca vechi agronom
şi publicist agricol cine a putut simţi mai mult această lipsă, cine a putut fi
mai legat de existenţa unei atare lucrări decât subsemnatul care la fiecare pas
trebuia să recurgă la lucrări similare străine, înlăuntrul cărora nu găseam precis
si definitiv ceea ce căutam? Scrise pentru alte ţări cu alte orientări
şi condiţii de viaţă şi de climă aceste lucrări în paginile cărora se oglindeau
teorii şi practici aplicabile acolo, nouă nu ne puteau folosi decât pentru
fapta şi adevărul pur ştiinţific.”
Astfel autorul a
ajuns la concluzia că se impune elaborarea unui lexicon de cuvinte şi termeni ştiinţifici agricoli şi pentru
materiile ajuratoare, astfel in 1925 sunt
invitaţi specialişti de pe întreg cuprinsul ţării pentru crearea acestui lexicon,
s-a creat o fasciculă, un model care s-a răspândit în ţară.
Cu toate
greutăţile perioadei de criză mondială, s-a constituit un amplu colectiv, care
într-o scurtă perioadă de timp a elaborat o operă dedicată celor care trudesc
brazda românească ca o mărturie a recunoştinţei pentru ceea ce reprezintă ei
faţă de neamul românesc.
S-au conturat
câteva necesitaţi valabile şi astăzi: claritate, concesiune, adaptabilitate la
condiţiile României, necesitatea prezentării termenilor în ordine alfabetică
pentru o consultare rapidă şi lesnicioasă, s-a observat necesitatea abordării
unor termeni aflaţi la intersecţia cu alte discipline de sine stătătoare,
colaborarea cu specialişti din alte discipline ceea ce a contribuit la
consolidarea spiritului naţional român.
Un aspect foarte
interesant este că în aceasta enciclopedie se semnează de autor fiecare
definiţie.
Poate cel mai
sugestiv termen pentru România este “Sat” - ultima celulă administrativă a
ţării şi cea mai veche organizare a vieţii.
Cred ca cele
arătate mai sus demonstrează faptul ca specialiştii agronomi români au fost mai
ales în epoca modernă în pas cu vârfurile ştiinţei şi culturii mondiale,
acţionând de multe ori în paralel şi în necunoştinţa de cauză, dar elaborând
opere ştiinţifice care pot sta alături de cele similare apărute în occident,
purtând însă pecetea acumulărilor cantitative şi calitative specifice României.
Din păcate nu avem
o continuitate, evenimentele sociale, politice şi economice şi-au schimbat
cursul firesc, cu atât este mai de lăudat faptul că şi în astfel de condiţii
ştiinţa agricolă românească a evoluat, au fost elaborate opere ştiinţifice de
valoare, terminologia agricola nemaicunoscând însă acea emulaţie creatoare
iscată în jurul marii Enciclopedii.
Concluzia vine
parcă de la sine, o operă de asemenea importanţă, un astfel de pionierat
trebuie continuat mai ales astăzi când exemplul înaintaşilor ar trebui urmat
pentru readucerea ştiinţei agricole la nivelul atins atunci, în condiţiile de
astăzi, la nivelul standardelor actuale, termenul, atomul informaţiei de azi
trebuind tratat la actuala valoare, impunerea pe plan mondial a unei structuri
terminologice agricole româneşti ar contribui la recăpătarea de câtre România a
prestigiului de care s-a bucurat altădată fiind totodată şi o premieră
mondială, eu fiind în anul 2000 singurul agronom prezent la forumul
terminologilor din toata lumea.
“Omul este menit a
se desăvârşi. De aici vine că cel ce nu ţinteşte spre desăvârşire se strică şi
stricăciunea este începutul nenorocirii… Nici un om înrăutăţit nu e fericit.
Omul rău suferă chiar şi în mijlocul bogăţiilor şi niciodată sufletul său nu
are pace. Astfel fericirea pe pământ stă în împlinirea menirii pentru care
suntem făcuţi, adică a lucrării noastre asupră-ne şi asupra semenilor noştri spre
a ne face tot mai buni” – spunea acum aproape două secole un
român al cărui nume l-a purtat Institutul Agronomic din Bucureşti - N. Bălcescu.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)