ImunoSuport Forte

 

Livuron hepa

 

Crema cu uree

 

Gastronomicele de la Pastorel

Sursa internet

În anul 1974, la 10 ani după moartea scriitorului, apare lucrarea „Gastronomice”, o selecție de rețete scrise într-o manieră umoristică de Păstorel Teodoreanu. Una dintre rețete poartă denumirea de „Pilaf sub plapumă”.

Cum se prepară „Pilaf sub plapumă”?

„Dintre nenumăratele feluri în care se tratează şi cel mai des se maltratează orezul, l-am ales pe acesta, ca fiind cel mai uşor de executat. E ideal pentru gospodinele cochete sau grăbite, când nu şi cochete şi grăbite. O staţionare prea îndelungată în bucătărie le poate îmbiba, doamne fereşte, rochia nouă cu iz de bucate”, notează Teodoreanu.

Ce ingrediente sunt necesare? „Un pahar mare de orez, ales bine. Două pahare-jumătate supă de carne(dacă nu aveţi, apă). Două linguri de unt sau un sfert de pahar de untdelemn(dacă doriţi să serviţi pilaful rece). Sare”.

Cum se prepară? „Încingeţi untul(sau untdelemnul) într-o cratiţă. Când s-a încins bine, turnaţi orezul, de preferinţă nespălat(dacă e frumos). Îl rumeniţi uşor, mestecând mereu, altfel se lipeşte. Turnaţi cele două pahare şi jumătate cu supă sau apă(n-aţi uitat sarea, nu-i aşa?) şi lăsaţi să fiarbă acoperit şi la foc blajin, până ce lichidul, prin evaporare, dispare de la suprafaţă, fără ca orezul să fie încă fiert. În momentul acesta luaţi cratiţa, aşa cum se găseşte, cu capacul pe ea şi acoperiţi-o cu o plapumă sau c-o pătură groasă, îngrămădind apoi deasupra, şaluri, perne, pulovere, în fine, tot ce poate acoperi bine(şi un covor turcesc sau persan, dacă doriţi)”.

Cum se servește? „Părăsiţi orezul şi aşteptaţi pilaful că se face singur. Îl puteţi lasa aşa cât binevoiţi. Dar dacă doriţi să-l mâncaţi cald, după un ceas, un ceas şi jumătate, cel mult, despuieţi cratiţa şi ridicaţi capacul. Veţi constata că orezul se umflă (înfloreşte, cum spun practic bucătarii) în propriii lui aburi şi propria-i căldură. Aş fi fost un impostor lăsând să se creadă că această preparaţie e invenţia mea. O ştiu de la o gospodină cochetă, dar nu grăbită. Pe când mă delectam cu un pilaf gătit de ea în acest fel, a avut bunăvoinţa să-mi comunice reţete. Frumos ar fi fost să n-o transmit la rându-mi cetitoarelor mele? Cercaţi! Şi poftă bună!”.

Sarmalute  a  la  Pastorel.

M-am dus de-a dreptul la „Aprozar” (Vasile Lascăr, colț cu Fucik), de unde am luat un kilogram de foi de viță din poloboc. După ce am luat și un kilogram de carne de vită de la măcelăria de-alături, m-am întors acasă (doi pași!). Am pus carnea la rece și foile de viță în apă de la robinet (e necesar să stea douăsprezece ore în apă, ca să se desăreze). Acestea făcute, i-am telefonat lui Costache, poftindu-l pentru a doua zi la prânz. Cu înalta lui aprobare (s-a servit de trei ori), dau în vileag rețeta:

Așadar, foile de viță se cumpără în ajun și, după cum mai sus s-a scris, se pun în apă rece. Înainte de a se proceda la tocarea cărnii, se scurge apa rece de pe frunze și se opăresc cu apă clocotită. Se curăță și se taie vreo cinci-șase cepe și se prăjesc în unt. Se trece de două ori prin mașina de tocat , atât carnea, cât și ceapa prăjită și răcită. În tocătură pun unii și o ceșcuță de orez bine spălat (eu sunt contra). Se amestecă totul bine, se pune sare și piper pisat și se adaugă câte un pic de apă rece, tot amestecându-se, până ce devine carnea pufoasă. Se scoate nervura frunzelor și, pe un fund de lemn, se taie în patru fiecare foaie de viță. Se pune umplutura în mijlocul foii de viță și se învârt sarmalele. Operația aceasta cere oarecare meșteșug. Sărmăluțele (denumirea o indică) trebuie să fie mici (ceva mai mari, dar nu prea mult, decât o măslină mare). În cratița în care le punem așezăm un strat de unt proaspăt, pe care îl acoperim cu câteva foi de viță. Așezăm peste ele un rând de sărmăluțe, apoi iar câteva bucățele de unt proaspăt și, peste el, alt rând de sărmăluțe. Când cratița e aproape plină, turnăm deasupra bulion de roșii și borș, cât să acopere aproape sărmăluțele. Dacă borșul e prea acru, îl potolim cu apă. Acoperim cratița și o punem să fiarbă pe mașina de gătit, la foc domol. La nevoie, se mai adaugă puțin borș, apă caldă sau zamă de carne (cel mai bine). Pe urmă le băgăm acoperite la cuptor, unde le lăsăm până se rumenesc. Ca și sarmalele în foi de varză, sărmăluțele acestea sunt mai gustoase a doua zi. La reîncălzire, le sporim simțitor sapiditatea turnând peste ele un pahar de vin alb.

Mâncarea aceasta e moldovenească și în Moldova sărmăluțele se fac rătunde, cum zic moldovenii. Dacă formei sferice îi substituim forma cilindrică, practicată ca mai comodă în restul țării, desigur că gustul nu suferă nici o schimbare, dar, vorba cântecului:

Ce porți, lele, chelbea-n cap?

Dacă-i moda, ce să fac?

Nu rimează, da-i adevărat.

Tot  de  la  Pastorel, dar  de  post.

„Bine că ai pus și tu o rețetă de mâncare cu urzici”, mi-a zis, în rezumat, un bun amic ce-a ținut morțiș să mă sune ca să-și exprime mulțumirea (și implicita critică!) după ce-a citit pe site rețeta de urzici bătute. Degeaba am încercat să protestez, explicându-i că și pilaful, de pildă, e o soluție cât se poate de gustoasă pentru prepararea verdețurilor astea înțepătoare. Se pare că, pentru iubitorii frunzelor despre care tocmai vorbim, strecurarea lor în borș sau amestecarea cu orez nu sunt câtuși de puțin satisfăcătoare. Drept pentru care am hotărât să bat urzicile cât sunt calde și să vă ofer o variantă ceva mai complicată, publicată de Păstorel în Magazin acum vreo 50 de ani și atribuită, firește, inevitabilului (și inexistentului!) Costache. Cel care, adică, povestește mai la vale.

Pentru patru persoane, cată să ai circa un kilogram de urzici. Urzicile trebuie să fie tinere și proaspăt culese. Le rupi cozile și le tot speli, în zece-douăsprezece ape, până ți se urăște spălând și până când constați că nu mai au pe ele nici urmă de pământ, nisip, praf etc.

Pui pe mașina de gătit două oale: una cu apă chioară, cealaltă cu apă în care ai pus sare, o ceapă, câțiva căței de usturoi, patru-cinci fire de usturoi verde. Când dă în clocot apa chioară, arunci în ea urzicile spălate și stoarse. Le lași câteva minute (până dă apa în clocot), așezi urzicile în strecurătoare și le muți în oala N.2. Zama de la prima fiertură o torni într-o sticlă și-o pui la răcoare, dacă vrei să bei, ca mine, în fiecare dimineață, câte un pahar pe stomacul gol, pentru a ta purificare. Ca să păstreze culoarea verde,, oala în care fierbe buruiana trebuie s-o lași descoperită în tot timpul fierberii.

În oala N.2 n-o lași decât 15 minute. După ce au fiert astfel, scurgi din nou urzicile prin sită sau strecurătoare și le pui într-o cratiță în care, pe lângă un corp gras (unt sau untdelemn), ai mai pus o lingură de feculă sau făină de grâu. Așezi apoi cratița pe un foc blajin și începi să freci urzicile cu lingura de lemn, turnând mereu peste ele câte un pic din zeama în care au fiert, până vezi că se umflă.

Unii bucătari le freacă, și nu greșesc, în loc de unt sau untdelemn, cu smântână. Dar asta-i o chestie de gust. Alții le toacă, întocmai ca spanacul, înainte de a le freca. Dar asta-i tot chestie de gust și nu are importanță. Important e, după a mea părere, ca atunci când le așezi pe masă să ai alături și hrean ras pe o farfurie.

Poți să le mănânci cu ochiuri, cu mămăligă și chiar cu pilaf. În cazul acesta, după ce ai rumenit orezul în unt, îl fierbi în apa în care au fiert urzicile. 

 

Limbaj nou

 Sursa internet:

Jean d'Ormesson : Un nou cuvânt în dicţionarul Larousse al limbii franceze!

INAPTOCRAŢIA, adică : „Un sistem de guvernământ în care cei mai incapabili de a guverna sunt aleşi de către cei mai incapabili de a produce, şi care împreună cu ceilalţi membri ai societăţii  - cei mai puţin în stare să se întreţină singuri sau să se realizeze - sunt recompensaţi cu bunuri şi servicii care au fost plătite prin confiscarea avuţiei şi muncii unui număr de producători aflat în scădere continuă.

Margaret Thatcher: „Socialismul nu durează decât până se termină banii altora”.

Winston Churchill: „Socialiştii sunt precum Cristofor Columb: atunci când pleacă nu ştiu încotro se duc, iar atunci când ajung, nu ştiu unde se află”.

GPS: Ghid Pentru Socialişti.

La şcoala primară a socialiştilor se învaţă cele 4 operaţii:

 - adunarea impozitelor ;

 - scăderea veniturilor ;

 - înmulţirea bugetarilor ;

 - împărţirea muncii.

 La următoarele alegeri, votaţi cu Ali Baba... Cel puţin veti fi siguri că nu vor exista decât 40 de hoţi !

Anason fructe

 

Decasept

 

Praz

 

Intr-o lupta cu adevarat crancena prietenii mei din Brebu reusesc sa mentina in cultura lor, de data aceasta prin lupta lor apriga cu vitregia habitatului, prazul care evident va avea un gust minunat atunci cand a insemnat atata sarg si abnegatie ca sa ramana verde, ca prazul! Succes!

Midii

 

Imagini PAG 

Sa ii fi fost de bine!

Lecitina

 

Muguri de brad

 

Aslavital Mineralactiv

 

Ceai de papadie

 

Urzici proaspete

 

Pelinita

 

Artemisia annua to be tested against coronavirus | Max-Planck ...www.mpg.de › artemisia-annua-cor...

Peliniţa - remediul moștenit de la bunici - Natura la tine acasă vegis.ro › blog › pelinita-si-beneficii...

Despre ou

OUL - IMPORTANTA IN ALIMENTATIE SI NU NUMAI

In componenta oualor se gasesc lecitina, holina si colesterol "bun". Ficatul nostru foloseste colesterolul din ou pentru producerea de secretii biliare si formarea de celule noi; lecitina hraneste creierul si dizolva depunerile aterosclerotice din vasele sanguine, iar holina este foarte importanta pentru imbunatatirea memoriei si eliminarea toxinelor din ficat.

Ouale sunt un depozit adevarat de vitamine A, K, E, grupa B, niacina, biotina si acid folic. Dupa cantitatea de vitamina D, de care ducem lipsa aproape toti, ouale sunt pe locul doi dupa uleiul de peste. In ou se afla combinatia optima de microelemente: fosfor, fier, cupru, mangan si cobalt, iar in coaja - Ca si Mg. Ouale contin si niste fermenti cu efect antimicrobian, antiedemic si antiinflamator.

Sa mancam ouale dupa ora 14, cand organismul asimileaza mai bine nutrientii din ou, mai ales in perioada septembrie-iunie, cand organismul are nevoie crescuta de vitamine.

* Pentru intarirea imunitatii si imbogatirea organismului cu vitamine si microelemente se prepara mancaruri in care ouale se combina cu zarzavat, legume si frunze verzi de papadie, trifoi, podbal, tei, artar dulce si urzica.

* Pentru copii si tineri este util consumul zilnic de ou, iar la varsta a treia sunt de ajuns 2-3 oua pe saptamana.

* Ca sa pastram nutrientii din ou si sa asiguram asimilarea lor, ouale de gaina se tin pe foc un timp scurt, pana se intaresc putin (omleta sau oua fierte)

Ouale crude nu sunt sterile. Coaja lor are multi pori prin care respira viitorul pui, dar si prin care microbii patrund inauntru. De aceea se recomanda sa spalati bine ouale, chiar si inainte de fierbere, ca sa preveniti salmoneloza.

Vindecatorii recomanda:

Din mosi-stramosi ouale au fost folosite de romani atat pentru vindecare, cat si pentru indeletniciri magice.

1. Pentru tratarea arsurilor, vracii de la tara amestecau doua albusuri cu o lingura de ulei si o lingura de frisca. Cu acest amestec se ungea locul afectat de cateva ori pe zi.

2. Pentru tusea provocata de o raceala puternica se amesteca bine 2 oua crude, 2 capatani de usturoi pisate si 100 g de osanza topita. Se frectioneaza cu alifia obtinuta talpile, apoi gleznele si in continuare pana la genunchi, timp de 3 zile.

3. Furunculoza si abcesul se trateaza cu efect bun folosind un "aluat" obtinut din 2 galbenusuri crude, 1 lingura miere de albine, 1/2 lingurita de sare si putina faina. Se obtine un amestec asemanator cu argila umeda. Se modeleaza o turtita care se aplica pe furuncul si se tine pana la spargerea lui, datorata antibioticului natural din ou.

4. Pentru vindecarea ranilor si arsurilor se foloseste si o alifie preparata din oua fierte tari. Se scot galbenusurile din 5 oua si se prajesc in 100 g de unt topit sau untura, pana se obtine o masa omogena, de culoare maro, cu care se ung de doua ori pe zi locurile bolnave, ranile, ulceratiile, arsurile etc. Alifia se pastreaza la frigider, in sticluta de culoare inchisa.

5. In tratarea psoriazisului se foloseste alifie care contine albus de ou. Intr-un vas de sticla se amesteca 5 linguri de vaselina curata, 1 lingura crema de corp pentru copii, 1 lingura miere de albine si un albus de ou. Toate componentele se bat 20 minute cu furculita sau se amesteca cu mixerul, pana se obtine un unguent solid, care se va pastra in borcane inchise etans, in frigider. Locurile afectate se freaca cu alifia obtinuta, de 2 ori pe zi, un timp indelungat. In primele doua luni, efectul nu se observa, iar apoi pielea se curata repede. Pe locul afectat ramane o pata pigmentata diferit de culoarea naturala, dar cu timpul pata dispare.

6. Pentru diminuarea durerii in articulatiile inflamate se prepara un amestec din 2 linguri de sare si 1 ou. Ingredientele se bat bine, se intind pe o bucata de tifon impaturit sau pe un prosopel de bumbac si se infasoara articulatiile  bolnave. Pe masura ce pansamentul se usuca, se mai aplica din amestec de 3-4 ori.

7. Persoanele cu ulcer stomacal sau duodenal pot sa-si rezolve problema cu un amestec din 2 albusuri de ou crude, 1,5 linguri miere de albine si 15 g de unt. Amestecul incalzit pe baie de aburi se bea cu 2 ore inainte de ora obisnuita de trezire, dupa care se mai sta in pat 2 ore, intai pe partea dreapta, apoi pe  spate si pe partea stanga. Regimul dureaza 6 luni.

8. Pentru vindecarea ranilor, taieturilor, mai ales pe degete, batranii folosesc si acum o metoda straveche. Se sparge un ou crud, se desprinde de coaja pielita alba si se infasoara taietura cu ea (pe partea umeda). Se panseaza cu o fasa de tifon. Pielita se lipeste strans de deget dupa ce se usuca, protejeaza rana de infectie si favorizeaza procesul de granulare. In functie de gravitatea problemei, se lasa pe deget 7-10 zile.

Leacuri cu coaja de ou

Au trecut timpurile cand se considera ca lipsa de calciu provoaca numai rahitism la copii si osteoporoza la batrani. Cercetarile medicale au dovedit ca insuficienta de calciu afecteaza sistemul cardio-vascular, provoaca aparitia celulelor canceroase, nervozitate, scadere de memorie, insomnie, iar la femeile aflate la menopauza apar crampe la muschii pulpei. Dar calciul din ou regleaza si procesul de crestere a celulelor, tesuturilor, participa in procesul de metabolism, este indispensabil in activitatea corecta a sistemului nervos si in contractia musculara. Calciul asigura coagularea sangelui si o imunitate buna. El este elementul principal care asigura PH-ul corect in organism. Toate calitatile enumerate ne ajuta sa mentinem o stare de sanatate buna.

Concomitent cu descoperirile medicale, farmaciile s-au umplut cu tot felul de preparate de calciu, mai ieftine si mai scumpe, dar numarul de bolnavi tot nu scade, deoarece noi nu avem nevoie de orice fel de calciu, avem nevoie doar de calciu organic, usor asimilabil. In natura exista doua feluri de asemenea calciu - in corali si in coaja de ou. Atata timp cat in Romania nu exista corali, ramane sa ne indreptam atentia asupra cojilor de ou, care contin aproape 90% din elementul-minune calciu.

 Preparate din coaja de ou

* Cea mai simpla metoda de imbogatire a organismului cu microelementul calciu este prepararea citratului de calciu, obtinut din 2 g coaja pisata amestecata cu 1 lingura suc de lamaie proaspat stors. In varianta asta, calciul se asimileaza aproape in totalitate si nu provoaca aparitia de pietre la rinichi si in vezica biliara sau depuneri in articulatii si in vasele sanguine.

Cea mai potrivita perioada pentru luarea citratului este intre orele 19-20, deoarece calciul se asimileaza mai bine pe timpul noptii. Este bine ca toti oamenii peste 40 de ani, mai ales femeile in perioada de premenopauza, sa consume regulat, in mod deosebit iarna, citratul de calciu, nu neaparat pentru profilaxia osteoporozei, dar mai ales pentru intarirea tuturor sistemelor organismului.

* Pulberea de ou (obtinuta prin pisarea si cernerea cojilor bine spalate) se da copiilor incepand de la varsta de 6 luni, adolescentilor si neaparat femeilor insarcinate. O cura dureaza o luna, cu pauza de o luna. Curele se repeta.

* Balsam din ou. Li se recomanda persoanelor cu boli ale aparatului locomotor, cardio-vascular, astm bronsic, parodontoza, exfolierea unghiilor, alopecie (caderea parului), crampe musculare nocturne si insomnie. Un borcan de 3 litri se umple cu oua de casa, dar mai bine cu oua de prepelita bine spalate si uscate. Peste oua se toarna suc de lamaie, ca sa fie cu 2 degete deasupra lor.

Borcanul se inchide cu capac de plastic si se lasa 2 saptamani la racoare. Dupa dizolvarea cojilor, amestecul se agita energic cu o lingura de lemn, in asa fel ca peliculele sa se rupa. Amestecul se strecoara prin sita, peliculele si bucatelele de coaja ramasa nedizolvata se arunca, iar in lichid se adauga 250 ml coniac de calitate (in loc de conservant) si, dupa dorinta, 200 g miere de albine. Se consuma cate o lingura, de 3 ori pe zi, cu 30 minute inainte de masa sau la 40-60 minute dupa masa. Balsamul se foloseste cu succes si in caz de fractura, deoarece ajuta la formarea rapida a calusului osos.

Culoarea cojii nu are importanta, conditia principala este ca ouale sa fie proaspete, de la gaini sau prepelite sanatoase, cel mai bine sa fie din gospodaria proprie. Efectul maxim se obtine daca se folosesc oua de prepelita, care au o componenta mai bogata de microelemente.

ATENTIE: ouale de rata, gasca sau de la pasarile salbatice nu se folosesc pentru tratamente.

Sursa internet

 

 

 

 

Rate ca pesticide

Interesant, pana acuma eram uimiti de minunile supratehnologizarii, astazi :

Drone footage follows 10,000 ducks “cleaning” rice paddies in Thailand.