Prezentare Seminar 3T

UNIVERSITATEA DE ŞTIINTE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ

BUCUREŞTI

FACULTATEA DE MANAGEMENT, INGINERIE ECONOMICĂ ÎN AGRICULTURĂ ŞI DEZVOLTARE RURALĂ

TERMINOLOGIA AGRICOLĂ

SOLUŢIE PENTRU FLUIDIZAREA INFORMAŢIEI ÎN ŞI DINSPRE ROMÂNIA

profesor asociat doctorand inginer

PROOROCU A. ANGEL

România are resurse importante în toate ramurile agricole. Aici cresc 3500 specii de plante, 800 în păduri, 300 la şes, 1150 în Delta Dunării, sunt 300 de specii de păsări şi 100 de mamifere. Dezvoltându-se pe un teritoriu excepţional din punct de vedere edafo-climatic, populaţia care a trait dintotdeauna aici a avut condiţiile necesare creşterii animalelor şi cultivării plantelor. De mii de ani se folosesc plante din flora spontană, mai apoi cultivate pentru ameliorarea şi vindecarea majorităţii bolilor la oameni şi animale.

După expediţia regelui persan Darius, Herodot a numit pe locuitorii teritoriului românesc de azi geto-daci. Martori ai existenţei şi preocupărilor agrare ale acestora acestora au fost Strabon, Ovidius iar astăzi dovezi sunt descoperirile arheologice. De la daci au rămas şi multe cuvinte: baci, brânduşă, barză, brânzş, caier, cârlig, măceş, mal, mistreţ, mânz, strugure, ţăruş, viscol, zgardă, etc. Dupa cucerirea romană mulţi termeni agricoli au fost adoptaţi din latină. B.P. Hasdeu un pionier al terminologiei româneşti a observat de asemenea influienţa slavă, acest popor migrator contribuind mult la formarea primelor “tehnologii” agricole pe teritoriul românesc.

O culme a producţiei agricole românesti a fost în perioada interbelică, fapt ilustrat şi de necesitatea gestionării terminologiei agrare în Marea Enciclopedie Agricolă editată între anii 1937-1943 de un colectiv coordonat de ing.  C. Filipescu, aceasta cuprinzand aprox. 15.000 de termeni.

Orice ţară cu pretenţii de civilizatie trebuie să aibă în tezaurul cultural  enciclopedii şi dicţionare agricole necesare oricarei persoane care este interesata de aceasta milenara indeletnicire, scrie autorul în prefaţă.

În perioada postbelică în afara imensului număr de lucrări de specialitate în toate ramurile agricole semnalăm un interes deosebit pentru elaborarea unor dicţionare şi enciclopedii:

Maliţa T. colab.-Glosar rus-român de agronomie si horticultură-1965.

Pume N., Magneţki A.- Dicţionar agricol în 8 limbi (bulgară, cehă, engleză, germană,poloneză, română, rusă şi ungară) Ed. Agro-silvica Bucuresti 1975.

Oprescu S. Vocabular minimal franco-român de horticultură, agronomie şi zootehnie 1975.

Haensch G. Dictionar de agricultura (germana, engleza, franceza,spaniola si rusa) Ed. Agro-silvica 1975.

Manoliu G. colab. Dictionar agricol roman-maghiar, maghiar- roman Ed. Ceres 1980

Bujor O., Alexan M. Plantele medicinale si aromatice de la A la Z Ed. Recoop 1982.

Dinu I. Colab. Dictionar Enciclopedic de Zootehnie Ed. Ceres 1983.

Baicu T. colab. Mică Enciclopedie Agricolă (1820 termeni) Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti 1988.

Pricop G. colab. Dicţionar de Îmbunatăţiri funciare Ed. Ceres 1988.

Gorodea G. Dicţionar de viticultură Ed. Ceres 1988.

Preda M. Dicţionar dendro-floricol Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti 1989 etc.

O inventariere completă a acestui nepreţuit tezaur trebuie să marcheze începutul terminologiei agricole moderne, munca acestor înaintaşi trebuind valorificată şi respectată.

Comunicarea constituie cuvântul cheie al epocii actuale. Terminologia furnizează termeni monoreferenţiali şi monosemantici care permit comunicarea în domeniile ştiinţifice. Studiul interdisciplinar sau transdisciplinar creează locuri comune la nivelul terminologiilor ştiinţifice.

Etapa premergătoare creării unei baze de date terminologice este documentarea. Organizarea activităţii de documentare, stabilirea tipurilor de surse documentare, colectarea şi sistematizarea surselor sunt importante pentru valoarea ştiinţifică a bazei de date.

În condiţiile actuale se impune implementarea unui sistem informatic pentru crearea unei baze de date terminologice.

Având în vedere una din cerinţele actuale ale comunicării în condiţiile integrării României în Uniunea europeană  se impune crearea unei baze de date plurilingve, ceea ce implică necesitatea existenţei în cadrul colectivelor terminologice şi a unor traducători cu experienţă în domeniul ştiinţific abordat, în cazul nostru agricultura.

Baza de date de terminologie agricolă este importantă pentru:

1.    - crearea unui instrument modern de lucru pentru toate categoriile de specialişti care îşi desfăşoară activitatea în domeniul agricol sau în domenii înrudite cu aceasta;

2.    - crearea bazei ştiinţifice pentru realizarea traducerii şi împlementării acquisului comunitar în domeniul agricol şi cele adiacente acestuia;

3.    - promovarea, standardizarea şi validarea terminologiei tehnice agricole româneşti;

4.    – definirea exactă a unor neologisme care desemnează realităţi până nu de mult inexistente în literatura de specialitate, dificil sau imposibil de tradus printr-un singur cuvânt în limba română;

5.    – existenţa unui tezaur modern, uşor accesibil care să permită concentrarea şi punerea în valoare a imensului efort creator al multor generaţii de specialişti pentru crearea unei agriculturi moderne  în România.

Esenţa activităţii terminologice constă, empiric vorbind, în trecerea unui cuvânt la statutul de termen ( nominalizarea, lematizarea, decontextualizarea, tipizarea ), relaţia obiect – concept – termen, analiza lingvistică a termenilor ( termen simplu, termen complex ), precum şi a relaţiilor dintre termeni.

Aşa cum am arătat şi la colocviul şi seminarul “Limbaje de specialitate în formarea terminologului” desfăşurat la Bucureşti în perioada 24-26 iunie 2003, România are un imens tezaur de termeni ştiinţifici agricoli iar importanţa agriculturii în trecutulul dar mai ales în viitorul poporului român, nu poate fi pusă la îndoială.

Este demn de remarcat şi faptul că multe domenii foarte diferite: etnografia, biologia, biotehnologia, literatura, turismul, etc. sunt legate de domeniul agrar.

Este important ca la nivelul unor instituţii de învătământ şi cercetare să se creeze colective multidisciplinare, înzestrate cu o bază materială corespunzătoare, care să dispună de o bază de documentare adecvată, de o reţea de comunicare cu centrele similare din toată ţara, eventual şi cu unele din străinătate, astfel încât să se treacă la crearea unei baze de date terminologice agricole româneşti.

Modelul ales va fi în funcţie de posibilităţile materiale şi umane de care se va dispune, cerinţele impuse de beneficiar, etc. tezaurul ştiinţific creat de înaintaşi trebuind valorificat şi respectat.

     La o tratare superficială a agriculturii putem defini următoarele domenii cu o terminologie specifică:

1.    SOLUL: geologie, mineralogie, petrografie, agrochimie;

2.    PLANTA: anatomia şi fiziologia vegetală, botanica morfologică şi sistematică, afitotehnia, genetica;

3.    ANIMALELE: anatomia si fiziologia animală, zoologia, creşterea animalelor, nutriţia;

4.    HORTICULTURA: pomicultura, arboricultura, dendrologia, floricultura, arhitectura peisajera, legumicultura;

5.    VITICULTURA: oenologia, ampelografia, microbiologia vinului;

6.    CREŞTEREA ANIMALELOR: avicultura, piscicultura, vânatul;

7.    SILVICULTURA: dendrologia, exploatarea pădurilor, economia forestieră;

8.    INGINERIE RURALĂ: maşini agricole, construcţii, topografie;

9.    INDUSTRIE ALIMENTARĂ: lactate, zahăr, alcool, panificaţie, carne, legume, ulei, vinificaţie;

10.  ECONOMIE: contabilitate, statistică, finanţe, marcheting;

11.  LEGISLAŢIE: asociaţii, asigurări;

12.  INSTITUŢII: locale şi centrale;

13.  FITOPATOLOGIE;

14.  METEOROLOGIE;

15.  MEDICINA VETERINARA;

16.  ECOLOGIE;

17.  MANAGEMENT.

Evident domeniile sunt mult mai multe, este important faptul că, folosind tehnica de calcul, programele elaborate şi cerute de forurile terminologice internationale, se va putea valorifica tot ce au realizat generatiile dinaintea noastră, astfel încât, să se poată elabora lucrări ştiintifice, corespondenţa, într-un limbaj corect, accesibil tuturor participanţilor la fluxul informaţiei agricole.

Au apărut noi domenii care au o structura terminologică proprie cum ar fi agro-turismul.

Cea mai simplă tratare este de genul dinţionar mono, bi sau multilingv, exemplu:

- primul cuvânt (termen agricol) din Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, 1975, abator, abatoare, s.n., ansamblu alcătuit din clădirile, instalaţiile, terenul etc. unde se taie vitele destinate consumului şi se prelucrează carnea proaspătă. – din fr. Abattoir, engl. - slaughter-house, germ. – Schlachthaus etc.

O tratare mai complexă cuprinde definiţia, sinonimele, în cazul nostru şi regionalismele, denumirea ştiinţifică (deoarece se lucrează cu denumiri de plante şi animale), soiuri, varietăţi, planşe, desene etc., sursa (sursele), informaţii cu privire la reţeaua de distribuţie furnizori, preţuri, oferte etc.

Exemplu:

Cătina ( cătini, s.f.), albă; cătină de rău, specie de arbuşti fructiferi cu frunze înguste, lanceolate, argintii, cu flori mici cafenii şi cu fructe galbene-portocalii; probabil lat. catena derivat cătiniş, cătinişuri -s.n., o mulţime de cătini; Hippophae rhamniodes L.; Şerpeni 11, Delta 1, Delta 3, Murgeşti 1, Mărăcineni 1.

Planta prezintă o importanţă deosebită prin faptul că este:

- fixator si consolidator al terenurilor celor mai degradate datorită capacitaţii mari de drajonare;

- având facultatea de a asimila azotul atmosferic direct prin rădăcini ameliorează solul, este o plantă pionieră;

- fructele conţin numeroase vitamine valoroase, astfel cătina albă are de doua ori mai multa vitamina C decât măceşele, cunoscute anterior  ca cele mai bogate in aceasta vitamina. Conţinutul in carotina (provitamina A), acidul citric si manita este mai mare de 10 -15 ori decât la lămâie (550 – 900 mg la 100 g suc);

- vitamina E care revitalizează organismul uman se găseşte în uleiul de cătină într-o cantitate mai mare (200 mg %) decât la toate speciile pomicole şi mai mult decât în soia (120 mg %), porumb (100 mg %) şi floarea soarelui (100 mg %);

- în fructe se mai găsesc vitaminele P, B1, B2, A, K, F, etc. Vitamina F apără celulele umane contra cancerului şi iradiaţiilor;

- vindecarea rănilor este grăbită de uleiul fructelor de cătină;

- în fructele de cătină s-au identificat 15 microelemente ( fier, mangan, bor, aluminiu, titan, etc. );

- din fructe se pot obţin numeroase produse alimentare: suc, vin, gem asociat cu cireşe şi prune, unt, etc.;

- in industria farmaceutica s-au preparat numeroase medicamente pentru vindecarea ţesuturilor iradiate, boli de stomac, ca narcotic

- plantele de cătină au o mare valoare decorativa datorita contrastului culorii albicioase a plantei precum si a culorii portocalii a fructelor, cu verdele închis al coniferelor;

- cu plantele de cătină alba se înfiinţează garduri vii impenetrabile pentru livezi, care le apără de infiltraţiile iepurilor;

- la marginea însorita a perdelelor de protecţie se recomandă a se planta cătina albă;

Cătina albă este o specie eurasiatică, are o arie naturală de răspândire dintre cele mai vaste pe globul pământesc. Se întinde peste toată Europa şi Asia, de la Oceanul Atlantic până la Oceanul Pacific. Latitudinal urcă până la paralela 67 grade 56” în Norvegia şi coboară până la paralela 23 grade 27” în Asia până la Oceanul Indian între golful Persic şi India. În Europa se găseşte mai frecvent în sudul Angliei, nordul Portugaliei şi Spaniei, în sudul Franţei, Austria, Cehia, Slovacia, Ungaria, partea de sud-est a Carpaţilor, sudul Poloniei şi litoralul Mării Negre în România, la est de Marea Neagră cuprinde de asemenea suprafeţe mari în Caucaz şi Asia Centrală, până în insulele Japoniei. Putem afirma că specia se întinde pe 180 grade longitudine şi 440 grade latitudine.

Pe altitudine se desfăşoară până la 2000 de m. în Europa, 4500 pe platoul Tibetului şi 5000 m. în Munţii Himalaia.

Surse:

Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, 1975,

Borza A. - Dicţionar etnobotanic Editura Academiei R.S.R. 1968 etc.

Furnizori:

Pentru material săditor:

          I.C.P.P. Mărăcineni jud. Argeş, tel, fax etc – oferta;

S.C. Frutex S.A Bacău jud Bacău tel, fax etc – oferta;

Pentru produse pe bază de cătină:

          Hofigal S.A., Bucureşti, Intrarea Serelor nr. 2A, sector 4, tel, fax etc – oferta;

S.N. Plafar S.A. Bucureşti, splaiul Independenţei nr. 202 a, sector 6, tel, fax etc – oferta; etc.

Fig. X Răspândirea cătinei albe pe glob conform Illustrierte Flora von Mittel - Europa von Dr. Gustav Hegi Munchen J.F. Lehmanns Verlag 1926

          În funcţie de posibilităţi se pot crea baze de date specifice unor domenii agricole care pot fi accesate separat dar esenţial este ca de la bun început să se aibă în vedere integrarea tuturor informaţiilor într-o Mare Enciclopedie Agricolă pusă la dispoziţie tuturor celor interesaţi.

Modul de lucru de acum aproape 100 de ani pentru elaborarea enciclopediei apărută sub coordonarea ing. Filipescu, prin mobilizarea specialiştilor din toată ţara este după părerea mea singura soluţie viabilă pentru scurtarea timpului de elaborare, girul ei ştiinţific şi, mai ales, aducerea specialistului agronom la statutul de înalt funcţionar public avut până la începutul celui de-al doilea război mondial.